Stii…


dacă te opui, viața doare,

așa mi-a zis cineva care uitase să fie

tot noiembrie era

orașul tot plin cu castane

mirosea a mere coapte și vin

pleca toamna

plecau toti

care pe unde

ce ciudat, imi spuneam,

exact asta e vremea mea

eu acum

dacă mă concentrez

chiar imi dau seama că sunt

că niciodată,

dar absolut niciodată,

în nicio manifestare a materiei ăsteia,

așa cum o stiu acum,

n-o să mai respir fix cum fac în momentul ăsta

în secundele astea care s-au și dus

și n-o să mai am privire

n-o să pot să-ți cant

inima mea de carne n-o să mai bată ca o carne activă

așa că stau

mă concentrez tare, tare să înțeleg că sunt

că sunt

că sunt…

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *