Uncategorized

mai am să-ți dau două gutui niște floarea soarelui un pumn de cireșe mai multe nuci, mere, un braț cu iarbă proaspătă și-o poveste…

REFLECȚIE în fiecare zi trec pe rând ora când veneai ora în care a plouat peste noi prima oară minutul festiv când am sărbătorit nimicul doar așa, pentru că eram, ora secretă când, când orice, infinitul timp al durerii că pleci nefiindul meu al tău ora când a început facerea […]

uneori scriam cuvinte pentru tine în aer și te rugam să le citești hai, ghicește, ce-am zis ce-am zis ce secret mare distingi în dansul mâinii mele ce opera magna vezi în conturul fiecărei litere pictate cu oxigen și cu un pic de praf, ghicește, hai, am să-ți dau trei […]

mai ții minte iubirea aia în așteptare din scrisori emoțiile și tremurul mâinii din nerăbdare foaia parfumată, de multe ori roz sau albă, pur și simplu, rândurile dragi ușor neinteligibile la început ochii lacomi să vadă să creadă și inima bătând ca o nebună despletită, lacrima care începea să cadă […]

zilele trecute am văzut un tren care pleca din gară într-un film, nu în viața reală, un tren vechi, locomotivă cu aburi conductor la fiecare vagon doamne înmănușate domni cu pălărie tristețe cu iasomie despărțiri tumultoase ori tăcute cuvinte fără rost sau tăioase speranțe care pleacă odată cu primul vagon […]