Uncategorized

sun la întâmplare și întreb știți, caut pe cineva cunoscut, de înălțime medie ochi căprui cu multă veselie pe chip răspunde doar dacă îi spuneți numele dar eu nu i l-am spus că n-am știut septembrie sau octombrie îmi era totuna, iar între timp deși ne alintam cu poreclele astea […]

hai că știu, nu-i atât de complicat cum pare e timpul… spui “nu” pentru prima dată și treci un pas, doi pași, două sute numere care devin introducere pentru vid am crezut că e o glumă proastă dar nu e ni se-ntâmplă; cum ies viețile una din cealaltă? cum se […]

mă uit la ceas, ce devreme e (!) sunt, acum, când spun asta timpul dispare, când spun secundă, secunda nu mai e, ce devreme!… practic, nu a început nimic, e gol înapoi, e gol înainte, cum ar veni suntem mereu în prag, nicăieri, e chiar cool sa fii înapoia vieții […]

îți scriu ca să știi că sunt bine două zâmbete mi-au trebuit ca să-mi încep dimineața unul de la mine din oglindă, celălalt l-am furat de la un copac apoi am auzit păsările cântând și fericirea mea a crescut substanțial, auzeam, auzeam viața lor și viața mea, eram împreună într-o […]

cândva, în alt început de toamnă când oasele îți vor trosni în note de Do și o să auzi vântul doar cu urechea stângă când norii vor fi jos și mulți si o să te strângă abia atunci o să afli că ieri în timp ce tu îți căutai răsăritul […]