un nene cireș a venit cu o întâmplare zicea că vara se numără orele înapoi timpul crește încolțește, erupe, și se urcă peste toate poveștile lumii, cade în ele ca un aluat nedospit și le schimbă în simțuri, și dacă tot ai timp, și tu, ca și mine, poți să […]
acum știu că dacă ți-aș scrie n-ai ști cine sunt, ai adormi cu capul pe literele mele pe cuvintele noastre neîntâmplate și nu ar conta nimic nici vara nici soarele nici faptul că explic pe două, trei rânduri nimicul ăsta dintre noi despre care, uite, am făcut o poezie, dar […]
cum m-am născut eu, nimeni, practic, fără urlete la prima oră am zis doar ,,hmmm,, un pic mai apăsat și mama a crezut că sughiț premonitoriu așa că a râs bucurându-se că are un copil supradotat, în contextul ăsta straniu m-am plantat aici, în frumusețea asta de vis e vis […]
chiar aici în proximitatea unei idei solubile despre realitate, misterele se dezvăluie individual pentru fiecare în parte ca să ajungă la toată lumea, cum se zice; ieri, ca să fie soare am stat într-un verb și nu vrei să știi ce dogoritor e cuvântul! m-a prins în niște înțelesuri solitare […]
Îmi dau seama că totul e memorie amintirile mele miros a ploaie și sunt ale timpului am crescut în alb și roz mi-am facut unghiile la soare m-am dus după anotimpuri căutându-te ieri nu e altceva decât mirare, deci dacă țin minte, ești și poate chiar sunt, suntem, noi, toti […]