REFLECȚIE
în fiecare zi trec pe rând
ora când veneai
ora în care a plouat peste noi prima oară
minutul festiv când am sărbătorit nimicul
doar așa, pentru că eram,
ora secretă când,
când orice,
infinitul timp al durerii că pleci
nefiindul meu
al tău
ora când a început facerea
prima secundă a luminii
când viteza ei a făcut să pară noaptea zi
anotimpurile
de ce-urile
tot, tot,
totul;
pare că nu-i este nimic străin unei zile
sau unei singure ore
deci nu e minut
în care să nu se fi întâmplat deja absolut tot
ceea ce înseamnă că nu mai sunt
în timp ce stau pe-aici
și mă uit la ce-a fost
sau nu e…