Conversații cu mintea mea

(2023)

Am scris aceste seturi de întrebări de introspecție, autocunoaștere și autoreglare gândindu-mă la cei care au nevoie de ele. Se poate ca cineva să nu aibă acces sau să nu-și fi găsit încă terapeutul potrivit, se poate să nu se fi gândit că are nevoie de unul care să-l ajute să vadă/să se vadă și altfel, se poate să fi terminat formarea într-o scoală de terapie, iar fantoma întrebărilor nepuse încă să-l bântuie chinuitor. Se poate orice. Așa că am găsit aceasta variantă rezonabilă de ghidaj pentru cei care cred și decid că vor sa fie mai aproape de propriul adevăr. Sunt peste o mie de întrebări la care poate răspunde oricine.

Această carte nu este o terapie în sensul clasic al cuvântului, ci un mod de autocunoaștere asumat. Ședințele de terapie sunt diferite, se mulează pe profilul particular al clientului, iar lucrul în sine se întâmplă în realitatea acestuia. Din acest motiv l-am numit, în mod adecvat, ghid.

Dorința mea este ca orice om să aibă parte de un pic de atenție, de un pic de claritate, de cunoaștere și autocunoaștere, de îndrumare si ghidaj, ca să-i fie un pic mai ușor.
Deci tot ce ai de făcut este să deschizi o pagina pe gadget-ul tău preferat sau pur și simplu să-ți cumperi un caiet pe care să scrii răspunsurile la aceste întrebări. Este bine ca ele sa fie ceva mai ample, și nu monosilabice, astfel încât povestea să atingă profunzimea dorită.

Șosete pentru după-amiază

(2023)

Secretul este frumusețea, atât. Am citit asta de curând, într-o carte perfectă.

Este suficient să mă gândesc la asta și simt că e chiar așa. Derulez filmul vieții și verific. Apa e frumoasă, vântul, zâmbetele oamenilor, soarele când vine pe cer și când apune, muntele și zăpada de pe culmi, sunetul muzicii, dansul, da, părul meu, când stă cum vreau, mâinile tinere ale mamei, picturile care mă lasă fără respirație, culorile, gândurile de dor și de recunoștință, întâlnirile magice, cuvintele care aduc bucurie, morile de vânt, cărțile, hainele, pietrele, ceasurile, ploile, sunt frumoase și mersul și râsul colorat, pisicile și urșii Panda, de fapt, cam toate animalele și păsările și insectele, lemnul, visul cu ochii deschiși, iarba, privirile când mărturisesc iubire, anotimpurile, simfoniile, ceața, fiind-ul, pantofii mei, satele, gusturile, aproape totul.

Cât frumos!…

Unii cred ziua, altii cred noaptea

(2018)

Când mi-am ridicat fruntea am simțit că sunt de neînvins. Și am înțeles că orice se întâmplă în viața asta este în regulă așa cum este. Că n-am de ce să mă opun. Practic, am înțeles că trecerea noastră nu este prin timp și nu are nicio legătură cu spațiul. Mă simțeam bine acolo unde eram, în postura în care mă aflam, cu gândurile pe care le primeam și nu conta deloc cine sunt, ce sunt sau ce am făcut până în momentul ăla. A fost vindecător…Mă uitam la tălpile goale ale celui din fața mea și nu-mi păsa nici cine e, nici de ce e aici. și nici măcar că avea călcăiele crăpate și neîngrijite. Eram toți una și aceeași ființă

SOPHIA

(2013)

Fac parte dintre acei oameni norocoși care au parte de povești și întâmplări seducătoare. Fie le trăiesc eu însămi, până la epuizare, părându-mi-se, de fiecare dată,  că asta e cam tot ce poți avea, fie le primesc de la alții, spuse tărăgănat, la o cafea băută cine știe pe unde, într-o zi oarecare. Oricum, dincolo de discurs, esențial e că mi se întâmplă.

Așa a apărut și „sophia”, ca din întâmplare… Vorbeam cu o prietenă bună și îngrozitor de deșteaptă despre felul în care viața păstrează până-n ultima ei secundă detaliile unor trăiri care nu și-au încheiat întregul parcurs. Care n-au ars până la capăt, cum se zice. Și-atunci, povestea asta a venit de la sine, adusă din nou în realitate  pe un ton împăcat, cu înțelepciune. Nu trebuia decât să cer voie s-o spun…

 VORTEX

 (2008)

Primul roman, după ce am hotărât că în eseu nu mă mai simt suficient de liberă. Scris în cinci zile, VORTEX tratează ideea de umbră și modul în care poți lucra cu ea în beneficiul tău, împlinindu-ți rostul vieții. Indiferent cum arată acesta, drumul până acolo este analizat în detaliu, dar concentrat, cu puternice accente psihologice. Vertijul nu poate fi oprit niciodată. Odată intrate în câmpul lui, personajele nu au altă variantă decât să-și urmeze destinul…

 LES MAUX AU COEUR

(DURERILE LA INIMĂ)

(2006)

Volumul conține câteva texte selectate din volumele anterioare, traduse în limba franceză de prof. Angela Bara, împreună cu Alain Drignon, psihanalist.

După traducerea minimală a unor texte, lecturate ulterior în cadrul unei întîlniri cu cititorii pe care am avut-o la Rodez, în sala de conferințe a Librăriei Fil d’ Ariane, editorul și fondatorul editurii, Georges Melloul, a hotărât să tipărească un volum lucrat cu profesioniști.

Un an mai târziu, LES MAUX AU COEUR a apărut, în 2000 de exemplare, la Editura Fil d’ Ariane din Rodez, fiind lansat în România, la București, în cadrul Zilelor Francofoniei. Oportunitate pentru care îi mulțumesc, desigur, editorului și prietenului meu, Georges Melloul.

 SAU NU

 (2001)

Acest volum de aforisme și cugetări are, după părerea mea, o calitate esențială: te pune să alegi formula optimă în care dorești să te prezinți conștiinței tale. Tu, față în față cu tine însuți… o postură în care e greu să minți, să furi, să ucizi, să râvnești… la conștiința altuia.

EUL DEMENT

 (2000)

Inspirat de „Însemnări din subterană” a lui Dostoievski, considerată, de-altfel, una dintre cele mai valoroase cărți ale sale, EUL DEMENT urmează aceeași cale a existențialismului exacerbat, dezvăluind fețe mai puțin agreabile ale ființei umane. Un adevăr care nu ne prea place, dar care ne urmează de când lumea.

IERI BISECT

 (1999)

Ce poți să spui lumii după ce deduci că plăcerea de-a trăi ți-a prelungit și zilele și nopțile cu simțuri în exces și multe gânduri? Ale tale și ale altora, gânduri seduse până la ultima lor frontieră cu patima începutului ființei. Eu, tu, alții – liant într-o memorie exterioară inepuizabilă…

 CAPITAL DE TOLERANȚĂ

(1998)

Prima carte nu se uită niciodată… Debut, încredere deplină în vrerea de-a scrie, gânduri abia începute, adolescență târzie. Peste toate, un titlu care atât cât dă, tot atât și cere. Echitabil.

CAPITAL DE TOLERANȚĂ este un fel de jurnal eseistic care stilizează simțuri în cuvinte. Îți place sau nu. Altă cale nu există. Vorbirea ei, a cărții, este despre orice, cu emoția neprelucrată a începuturilor. Și un pic de sfadă cu Dumnezeu, pentru că a-L căuta, oricum ai face-o, este tot un fel de-a crede.