mai ții minte
iubirea aia în așteptare din scrisori
emoțiile
și tremurul mâinii din nerăbdare
foaia parfumată, de multe ori roz
sau albă, pur și simplu,
rândurile dragi
ușor neinteligibile la început
ochii lacomi să vadă
să creadă
și inima bătând ca o nebună despletită,
lacrima care începea să cadă
pentru ca da,
este exact așa cum îți imaginai,
și cealaltă inimă era tot acolo,
suspendată în așteptări
aproape amorțită,
mai știi cuvintele
simple
agățate de fiecare sens posibil
spunând în atâtea feluri că suntem noi
mărturisirea frumosului
că ce bine
și că ce mult
sau amintirea unui simplu zâmbet
pus acolo, între rânduri,
și între două virgule,
ca să nu se piardă,
curajul de-a scrie ”dor”
strecurat din întâmplare
undeva în josul unei pagini
ca să ascundă timidități și fețele noastre încurcate,
mai știu, da,
sângele care pornea nestăpânit
de câte ori citeam că o să vii
fără să știu
că într-un punct din lumea asta mare,
stând ochi în ochi
scrisori vom deveni…