din tot ce ar fi putut să nu fie
am fost,
a apărut și povestea
s-au născut anotimpuri pentru noi
au crescut copaci
s-a auzit ecoul
când mă strigai,
unu împărțit la doi a devenit tot
și cred că din momentul ăla
mâna mea a devenit un univers în sine
pentru că ținea în ea
o altă mână
dintr-un spatiu paralel
abia născut
dintr-o toamnă nouă,
ca să ne placă ploile ei
și să ne facem din dor
un poem de aduceri aminte…