eu nu știu cum minți tu
nu am stări pentru absențele tale
nu caut și nu cer
nu mă încumet să cad
rătăcesc aiurea,
e un drum alături și unul înapoi
putem merge sau putem visa
ne putem întoarce
sau putem ține luna cu brațele
pentru că ceea ce știu e valabil doar astăzi,
o să-mi umplu amintirile cu un chip care nu e
nu pot decât să-mi imaginez cum plouă
picături mici si picături mari
aruncate haotic peste o poveste cu noi
de un cer zelos
încruntat
și bezmetic
(e doar o figură de stil
pentru că haosul e mereu o veste bună)
eu nu știu cum minți tu
știu doar cum dansezi
arcele de cerc proiectate din mișcările tale
da, asta e,
despre asta e viața
un pas mic
o călătorie
un salt
câteva smochine în semn de prețuire
iluzia nopții
sandalele cu catarame argintii
mâinile mele
ale tale
respirăm
ce întâmplare stranie
neștiind până când
și în ce,
eu încă nu știu cum minți tu…