să ni se dea mai mult timp
de vară
de soare
de visat,
că uite
nu îndrăznim să începem
nu strigăm
privirile nu s-au întâlnit încă deplin
sunt doar niște zâmbete
timide
amestecate
aruncate anapoda
către lume
ca niște promisiuni
într-o lume difuză
al dente
și nu vreau să cred că fiecare azi
e doar un act ratat
și o carte albă,
nescrisă,
în care nu așezăm nimic
nici măcar un rând
deși mi-aș mulțumi infinit că sunt
că asta e tot ce contează,
poate ar trebui să scriu doar atât
să ni se dea mai mult timp…