acum știu că dacă ți-aș scrie
n-ai ști cine sunt,
ai adormi cu capul
pe literele mele
pe cuvintele noastre neîntâmplate
și nu ar conta nimic
nici vara
nici soarele
nici faptul că explic
pe două, trei rânduri
nimicul ăsta dintre noi
despre care,
uite,
am făcut o poezie,
dar știu ceva,
că atunci când o să-ți plouă peste gânduri
în timp ce o să umbli
cu însingurarea de gât
cerneala o să-ți curgă printre degete
și o să știi
că sângele ăla albastru
e al meu.