cum m-am născut eu, nimeni,
practic,
fără urlete la prima oră
am zis doar ,,hmmm,, un pic mai apăsat
și mama a crezut că sughiț
premonitoriu
așa că a râs
bucurându-se că are un copil
supradotat,
în contextul ăsta straniu
m-am plantat aici,
în frumusețea asta de vis
e vis în vis, da
dai scrol și apare viața
stampă după stampă
ca să primesti emoție
fler
o felie de pâine
o poveste care e mereu acolo
niște vorbe cu care să te îmbraci
ca să pari o vreme din zonă,
vezi rozul ăla perfect?
așa arăta primul meu gând
și-am rămas în el
ca să fiu…