Fotografie creată de Giovanni Calia, de la Pexels
Non-identitate
Știu că există o gândire a pietrei
a apei
a cercurilor concentrice
a lunii, a ideii de lună,
o gândire ceva mai groasă
a continentului alb
sau una verde,
chiar așa,
a unui verde însuși,
cum poate fi
și este
o gândire a de jur-împrejurului
sau a unui salt cuantic
până acolo unde se înnădesc două lumi
generând fractali,
o gândire a formei
care se hrănește din trecutul cuvintelor
din ce însemnau ele într-o dimensiune a iubirii poate,
sau a întrebărilor despre ce-am fi fost
negândind
sau nedevenind
urcând doar așa, până la primul cer
ca să avem un rost,
ca si cum acea piatră,
care gândea diferit
de tot ceea ce încerca să graviteze,
aruncată doar așa, metaforic,
i-ar fi aparținut nopții
și singurei amintiri a tuturor lucrurilor
despre mine…