ce mult IQ am (!!!)
așa spune prietenul meu mic
Carol
atunci când ne batem cu pernele
sărind prin paturi
aruncând cu jucării unul spre celălalt
chiuind ca doi nebuni
care nu au griji și nu știu ce e frica,
apoi apare și Călin, fratele nostru mai mic
mucalit
șefu’ la telecomandă
care ne cară pumni și picioare
doar așa, de amuzanță,
apoi începem o cursă nebună de mașini
ba a mea e mai meșcheră
ba a mea (!)
că are colant roșu
nu mai frânează nimeni
că nu e vârsta potrivită
așa că toți câștigăm în cursa asta fără nicio miză
e doar joacă,
acest univers mic, uriaș prin prezențe,
este cadoul meu de Crăciun
așa i-am cerut Moșului
mai dă-mi,
dă-mi timp să mă joc
așa cum nu m-am jucat niciodată
dă-mi frați cu mult IQ ca să mă vadă
să mă tragă de tricou
să-mi arate degetul îngrozitor
(presupun că știți care e ăla!)
și într-o hărmălaie de nedescris
să-mi trăiesc copilăria lângă a lor
ca un cadou care nu se mai termină
și începe mereu
de oriunde
umplându-mi sufletul
cu toată lumina lumii
cu toată lumina lumii…