Nimic nu e pentru totdeauna
plimbăm gânduri străine prin minte
ale celor care au fost
au stat un pic
au plecat
și n-o să mai vină,
ne arătăm unii altora palmele
mersul
rănile proaspete
dihăniile din spatele umbrei,
cerem câteva cuvinte
să însemne ceva că am fost,
privim norii
ceața
ne dăm în leagăn,
într-o zi ștergem numele mamei de pe piept
într-o alta călărim iele,
tu n-ai să știi cât de multe sunt trecutele ierni
cât de sofisticată a fost simplitatea mea pe lume;
strigăm, ca să se audă câteva note
pe un portativ cu o singură melodie cantabilă
unde am pus emoționată și numele meu
să fie, doar așa,
pentru niciodată ăsta mare,
o să ciocnim și un pahar, desigur,
la mulți ani (!)
este în regulă să celebrăm fiind-uri
în timp ce undeva în albul intrinsec se fac socoteli,
și restul? o să întrebați,
restul e plăcere…