Ştiu, deja, că undeva la capătul drumului, o să mă-ntorc pentru o secundă – sau poate pentru mai puţin – ca să-mi număr pentru ultima oară primii doi paşi care m-au depărtat de tine. Unul, la dreapta, ca să-ţi fac loc să intri, şi celălalt înapoi, ca să nu poţi vedea cât eram de fericită.