chiar aici în proximitatea unei idei solubile despre realitate, misterele se dezvăluie individual pentru fiecare în parte ca să ajungă la toată lumea, cum se zice; ieri, ca să fie soare am stat într-un verb și nu vrei să știi ce dogoritor e cuvântul! m-a prins în niște înțelesuri solitare […]
Îmi dau seama că totul e memorie amintirile mele miros a ploaie și sunt ale timpului am crescut în alb și roz mi-am facut unghiile la soare m-am dus după anotimpuri căutându-te ieri nu e altceva decât mirare, deci dacă țin minte, ești și poate chiar sunt, suntem, noi, toti […]
să se oprească toate emoțiile încărcate în ideea de noi cioburi din tine îmi sar in față în piept se înfig în carne în ultimul râs (Doamne, nici nu mai știu când am râs împreună ultima oară!…) sângele pleacă gol nehrănit, mi se usucă palmele albe de tristețe simt o […]
… știu, e în regulă, nici anotimpul ăsta n-a fost pentru noi mâinile reci s-au strâns în pumn ținând în ele doar căldura ta în amintiri care nu ni se-ntâmplă încă, probabil ne-am atins în treacăt tu într-o gară, cu ochii la altă poveste eu în aceeași poveste, dar trecând […]
dacă te opui, viața doare, așa mi-a zis cineva care uitase să fie tot noiembrie era orașul tot plin cu castane mirosea a mere coapte și vin pleca toamna plecau toti care pe unde ce ciudat, imi spuneam, exact asta e vremea mea eu acum dacă mă concentrez chiar imi […]