Videoclip creat de Visually Us, de la Pexels
Sunt mii de ani de când eram, nu-i așa (?)
aplauze (!!!),
era tot primăvară,
și fiecare, amorțit, așa,
bătea un ritm de pereții inimii,
a unei inimi seci,
doritoare de simțuri,
iască transcendentă
cu aspirații de cometă,
de văl stelar
cu gurile hămesite de gustul pardonului
da, da,
pardon că nu-mi pasă,
asta știu cel mai bine (!).
Și astăzi,
iată,
mă uit în soare
și oftez
îmi pun mâinile în cap
de-atâta singularitate,
strig înspre cer
și mă încrunt aprig
sumețindu-mi mânecile
ca să te poftesc pe tine să mai fii,
așa,
pur și simplu,
ca și cum aș învăța,
în acest fel,
drumul până la alb
cu ochii minții.
Doar amintiri,
așa mă simt…