Photo by Nataliya Vaitkevich from Pexels
Zahăr candel
să știți că iarna e anotimpul sentimentelor
fetele fac colaci
și pun mai multă nucă decât trebuie
văd în colț, ascunsă după umbra ta,
sarea în bucate
ce poveste, dom le!
uite și o sanie
element cheie în povestea noastră
iuhuuuu, așa se aude din vale
sunt copii mulți cu bucuria în vene
da, ca niște drogați, dom le
așa se îmbuibă cu râs și cu chiote
n-am mai văzut demult așa paradă de fulgi
sar căciulile care încotro
obrajii roșii par să aibă gust de mere în manta de zahăr
mai țineți minte
dulcele copilăriei?
și cum se mai înghiontesc unii în alții
pe albul zăpezii cineva a pierdut din buzunar niște bomboane
dar cui îi pasă
un puști, abia mergând prin omătul prăfos,
s-a oprit să le culeagă,
bucuria sufletului,
ca un zahar candel,
ce frumos e tabloul copilăriei
era așa de bine să fii nimeni pe pământul alb
așa de sincer
așa de perfect măsurabil
băteam din palmele acoperite cu mănuși
și gata, era seară,
și iar ningea cât să-mi ajungă
superb,
apoteotic,
în timp ce norii deșirau povești…
iarnă, fular, mere coapte, plăcintă cu dovleac și cozonac
azi, în ziua asta perfectă, vă invit să ținem bradului de cald.