povestea asta sună așa n-o să te ating niciodată n-o să știu cum arată ochii tăi deși îți cunosc privirea o simt mă caută pe plajele încinse prin mulțimi prin piețele cu flori pe cărările de munte pe pielea unui șarpe care sâsâie periculos în van și în neștire mă […]
rămas bun până la sfârșitul lumii, atâta îți zic (!) pentru că o să vii și o să te alinți, ca de obicei fără rușine ba că ești cea mai frumoasă ba că ai ochii nu știu cum sau că nu are nimeni bronzul tău auriu de la soare ba […]
e atâta frumusețe în toate încât astăzi, după ce-am zis numele tău dimineții la poarta lumii s-au răsturnat câteva mere verzi, ușor geloase culorile anodine s-au suit în trăsuri imaginare și-au fugit iar acum orașul pare bântuit de absența lor și de tine.
Nimic nu e pentru totdeauna plimbăm gânduri străine prin minte ale celor care au fost au stat un pic au plecat și n-o să mai vină, ne arătăm unii altora palmele mersul rănile proaspete dihăniile din spatele umbrei, cerem câteva cuvinte să însemne ceva că am fost, privim norii ceața […]
Secretul este frumusețea, atât. Am citit asta de curând, într-o carte perfectă. Este suficient să mă gândesc la asta și simt că e chiar așa. Derulez filmul vieții și verific. Apa e frumoasă, vântul, zâmbetele oamenilor, soarele când vine pe cer și când apune, muntele și zăpada de pe culmi, […]
