{"id":54,"date":"2013-06-10T17:36:06","date_gmt":"2013-06-10T17:36:06","guid":{"rendered":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/?page_id=54"},"modified":"2018-11-14T20:47:32","modified_gmt":"2018-11-14T20:47:32","slug":"opinii","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/?page_id=54","title":{"rendered":"Opinii"},"content":{"rendered":"

PETRU \u021aINCOCA – “Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea”\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/b><\/p>\n

\u201eCu acest volum, scriitorul a ajuns la maturitate\u201d nu e doar o expresie seac\u0103, dar \u0219i una limitativ\u0103. Prin acest verdict nemilos, autorul este \u021bintuit \u00eentr-o etap\u0103 a crea\u021biei, cu toate c\u0103 orizontul s\u0103u literar e poate \u00eenc\u0103 nev\u0103zut. Ca \u0219i \u00een c\u0103r\u021bile sale de eseistic\u0103, precum \u00een romanele Vortex \u0219i Sophia, Suzan Mehmet este \u00een Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea muncit\u0103 de acelea\u0219i taine ontologice, numai c\u0103 maniera de a le da t\u00e2rcoale este alta \u0219i surprinz\u0103toare.<\/p>\n

Scriitor de succes, relaxat \u0219i recent premiat, Joaquin Johannson \u00eent\u00e2lne\u0219te pe plaja din apropierea unui s\u0103tuc pesc\u0103resc thailandez o femeie a c\u0103rei volatilitate \u00eel va urm\u0103ri \u00eentr-o poveste enigmatic\u0103 \u0219i incredibil\u0103 (da, de necrezut). Intrigat de primirea unor mesaje ne\u00een\u021belese, Joaquin va fi din ce \u00een ce mai legat de bile\u021belele cerate, ca \u0219i de amprenta olfactiv\u0103 l\u0103sat\u0103 de parfumul Portrait of a lady, \u00eentr-o neb\u0103nuit\u0103 c\u0103l\u0103torie care-i va imprima o alt\u0103 filosofie a vie\u021bii, una pentru care deznod\u0103m\u00e2ntul e cel mai neimportant, \u0219i va accepta antrenarea \u00eentr-un joc, a\u0219a cum intuie\u0219te, \u201emai cur\u00e2nd ciudat dec\u00e2t misterios\u201d. \u00cens\u0103\u0219i \u00eent\u00e2lnirea cu Chenoa previne, prin prezentarea spectral\u0103 a frumoasei femei, asupra ascunzi\u0219urilor viitoare:<\/p>\n

Chenoa e o femeie eteric\u0103, iluzorie ca un concept. Este \u0219i nu este, apare \u0219i-n secunda urm\u0103toare imaginea se voaleaz\u0103 subit, vorbe\u0219te ap\u0103sat, cu inflexiuni colorate, iar apoi, de undeva din ad\u00e2ncul fiin\u021bei, vocea ei se metamorfozeaz\u0103 \u00eentr-o \u0219oapt\u0103 abia p\u00e2lp\u00e2it\u0103. O sim\u021bi, n-o auzi.<\/p>\n

Joaquin sus\u021bine cu dezinvoltur\u0103 opiniile sale despre via\u021b\u0103: ca unelte de autocunoa\u0219tere, introspec\u021biile (uneori v\u0103t\u0103m\u0103toare) te extrag din carcasa \u00eengust\u0103 a sim\u021burilor, iar cinismul ajut\u0103 la eliberarea de emo\u021biile care-\u021bi sunt induse, anul\u00e2nd iluziile. Select\u00e2ndu-\u021bi nevoile (multe frivole), desprins \u00een mare m\u0103sur\u0103 de dependen\u021be, e\u0219ti liber s\u0103-\u021bi proiectezi traiectoria \u0219i s\u0103 devii o replic\u0103 a demiurgului. \u0218i \u00een aceste g\u00e2nduri, \u0219i \u00een discu\u021biile cu Chenoa, inciden\u021ba unor termeni ca halucinant, ireal, ciudat, neverosimil sau ambiguu este ridicat\u0103.<\/p>\n

Autonomia aceasta r\u00e2vnit\u0103 nu e \u00eens\u0103 ispita egocentrismului, este mai cur\u00e2nd un proces de depersonalizare gra\u021bie c\u0103ruia te po\u021bi d\u0103rui plenar suflului lumii, iar acest g\u00e2nd se poate \u00eemplini doar prin for\u021ba suportului volitiv: dac\u0103 \u00ee\u021bi dore\u0219ti ceva cu toat\u0103 fiin\u021ba, magia chiar func\u021bioneaz\u0103.<\/p>\n

Un destin dirijat va face ca cei doi s\u0103 se revad\u0103 \u00eent\u00e2i la Glastonbury, la un festival, apoi \u00een paradisul insular al Madeirei, unde Chenoa \u00eei va face scriitorului o propunere aparte: s\u0103 redacteze o carte cu povestea pe care i-o va spune \u0219i s\u0103 cedeze necondi\u021bionat drepturile de autor. Vaporoasa femeie \u00eei dest\u0103inuie c\u0103, atunci c\u00e2nd a \u00eemplinit v\u00e2rsta majoratului, a primit o nea\u0219teptat\u0103 mo\u0219tenire, condi\u021biile pentru a intra \u00een posesia acesteia fiind dou\u0103: s\u0103-\u0219i schimbe numele de familie \u0219i s\u0103 publice \u00eentr-un volum tot ce i s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een urma unor vise premonitorii \u0219i mai ales a primirii unor misterioase bile\u021bele ciudate. Halucinogen al spiritului, Chenoa relateaz\u0103 un \u0219ir de p\u0103\u021banii ritualice, fapte sub semnul unui \u00een\u0219el\u0103tor hazard. Printr-un itinerar al priva\u021biunilor, o bucl\u0103 ini\u021biatic\u0103, va tr\u0103i dezv\u0103luiri diferite \u0219i fals disparate \u00een col\u021buri ezoterice ale planetei. Dar toate acestea vor \u00eencepe treptat s\u0103 se \u00eenchege \u0219i s-o aduc\u0103, la fel ca un anafor \u00eentors, \u00een pragul convulsiei dintre materie \u0219i spirit, prin portaluri ca zemurile abisale din ayahuasca, \u00een Peru, ori supliciul t\u0103cerii prelungite, \u00een India. Transele inteligentei Chenoa \u00eei aduc revela\u021bii neb\u0103nuite: realitatea e un construct, lumea noastr\u0103 e cea a iluziei perfecte, orice se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een via\u021ba asta este \u00een regul\u0103 a\u0219a cum este \u2013 o resemnare folositoare. Deta\u0219at de toate, despuiat de prejudec\u0103\u021bi, te vei bucura extrasenzorial de privilegiul lucidit\u0103\u021bii, c\u0103ci suntem doar energie \u0219i informa\u021bie, iar via\u021ba nu este dec\u00e2t o proiec\u021bie a mentalului. Priva\u021biunile care pot provoca empatia universal\u0103 (prin libertatea deplin\u0103 de a tr\u0103i orice) nu \u00eenseamn\u0103 alienare. Visul \u2013 \u00een\u021beles ca aspira\u021bie \u2013 individualizeaz\u0103, aderarea la idealurile altora altereaz\u0103, iar cuv\u00e2ntul cheie este \u201easumare\u201d: se spune c\u0103 \u00een via\u021b\u0103 este la fel de important s\u0103 \u0219tii s\u0103 proiectezi un vis care \u021bi se potrive\u0219te, dar \u0219i s\u0103 renun\u021bi la unul cu care nu ai nimic \u00een comun (Joaquin); Cum s\u0103 renun\u0163i la un vis care nu-\u0163i este propriu: Scot din el toate emo\u021biile, de orice fel, una dup\u0103 cealalt\u0103, le diluez \u0219i le \u00eenghe\u021b \u00eentr-o form\u0103 suportabil\u0103(Joaquin); P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, e \u00een\u021belept \u0219i s\u0103 \u0219tii s\u0103 renun\u021bi la un vis care nu este al t\u0103u (binef\u0103c\u0103torul misterios). Pe de alt\u0103 parte, nara\u021biunea e organizat\u0103 de o multitudine de vise (registrul oniric) care \u00eei confer\u0103 progresiv coeren\u021b\u0103 \u0219i fac din subiectul romanului unul implauzibil, dar nu imposibil, f\u0103c\u00e2nd povestea absurd\u0103 \u0219i totodat\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103toare:<\/p>\n

Ceea ce este extraordinar \u00een aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare nemaipomenit\u0103 e faptul c\u0103 to\u021bi am \u00eenv\u0103\u021bat ceva pre\u021bios. Un vis care-\u021bi apar\u021bine merit\u0103 slujit, cu toat\u0103 fiin\u021ba, dincolo de via\u021b\u0103 \u0219i de credin\u021bele ei, ba chiar \u0219i dincolo de moarte. Pentru c\u0103 totdeauna exist\u0103 posibilitatea ca el s\u0103 devin\u0103 real. Cred c\u0103 to\u021bi t\u00e2njim dup\u0103 un vis al nostru, \u0219i numai al nostru, \u0219i to\u021bi tr\u0103im sau murim c\u00e2te un pic pentru el. \u00cel cre\u0219tem sau \u00eel abandon\u0103m, ne g\u00e2ndim la el sau \u00eel facem pierdut\u2026 Dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, asta chiar este un fel de rela\u021bie. Important este s\u0103 g\u0103sim un mod \u00een care s-o onor\u0103m, conchide Joaquin Johannson.<\/p>\n

\u00cenalt calificat\u0103 \u00een psihologie, Suzan Mehmet are harul de a-\u0219i expune concep\u021biile \u00eentr-o manier\u0103 care le scute\u0219te de insipid \u0219i le face, prin nara\u021biune fluent\u0103, accesibile cititorului. Naratorul subiectiv istorise\u0219te cu talent, la modul economic, imprevizibilul situa\u021biilor, evit\u00e2nd \u0219i tonul senten\u021bios, \u0219i descrierile ample, \u00eencredin\u021bat c\u0103 atunci c\u00e2nd un g\u00e2nd obsesiv devine realitate, senza\u021bia derizoriului este extrem de puternic\u0103. Preocupat\u0103 serios \u0219i de filosofie, autoarea sugereaz\u0103 o solu\u021bie maieutic\u0103 pentru g\u0103sirea drumului\/visului:<\/p>\n

Medita\u021bia m-a mai lini\u0219tit, oarecum, dar ceea ce mi se pare interesant este c\u0103 am adormit, la un moment dat, \u0219i-am visat o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, dar foarte frumoas\u0103, cu ni\u0219te ochi de un albastru intens, \u00eembr\u0103cat\u0103 complet \u00een alb, \u0219i cu picioarele goale. Umbla pe o strad\u0103 plin\u0103 de praf \u0219i de pietre m\u0103runte, \u0219i nu spunea dec\u00e2t at\u00e2t, \u00eentruna: Nu c\u0103uta ce nu vezi, schimb\u0103 \u00eentreb\u0103rile.<\/p>\n

De p\u0103rere c\u0103 furia poate fi rezervorul \u00een\u021belepciunii de a te \u00eemp\u0103ca cu trecutul \u0219i al limpezimii de a te bucura de alegerile personale, Suzan Mehmet caut\u0103 \u00een Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea \u00eentreb\u0103ri viitoare \u0219i potrivite.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u0218TEFAN CARAMAN<\/strong>\u00a0(prozator, dramaturg)Cronic\u0103 de carte – “Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea”\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/b><\/p>\n

Am pus m\u00e2na recent pe ultima carte a fostei noastre concet\u0103\u021bene, Suzan Mehmet \u2013 \u201cUnii cred ziua, al\u021bii cred noaptea\u201d (editura Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2018); primul lucru pe care am sim\u021bit s\u0103-l fac este s\u0103 exclam, dup\u0103 lectura ei, revela\u021bie! \u00cens\u0103, pentru cei care citi\u021bi acum, e nevoie de c\u00e2teva (m\u0103car mici) detalii. Am s\u0103 \u00eencep de la coperta superb\u0103, pornind de la o lucrare plastic\u0103 a unui pictor american pe nume John Larriva (un excelent portrerist) \u0219i am s\u0103 continui cu munca \u00eengrijit\u0103 a editurii, una din cele mai bune din \u021bar\u0103 ast\u0103zi, cea care a f\u0103cut din cartea Suzan-ei o mic\u0103 bijuterie. Ceea ce surprinde\/incit\u0103\/\u00eenc\u00e2nt\u0103 \u00eens\u0103 e, de departe, povestea.<\/p>\n

Sunt unul din cititorii textelor scriitoarei \u00eenc\u0103 de la debut. Dac\u0103 la \u00eenceput autoarea insista pe zona stilistic\u0103, culegea st\u0103ri ca sa le dea forme oarecum excentrice \u00een cuv\u00e2nt, cu timpul aceasta s-a rafinat \u0219i a l\u0103sat tot mai mult s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103 povestea. Suzan e un exemplu viu de scriitor care s-a \u00eenh\u0103mat de la \u00eenceput la munc\u0103, unul care a \u00een\u021beles c\u0103 \u00eenseamn\u0103 un \u00eentreg proces care trebuie parcurs \u0219i care a avut, mai departe, curajul s\u0103-l parcurg\u0103. Ast\u0103zi pot s\u0103 spun f\u0103r\u0103 s\u0103 exagerez \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eei fie necesar (c\u0103ci nu \u00eei mai e), c\u0103 Suzan Mehmet este un scriitor contemporan valoros, ba chiar foarte valoros. Iar \u00een ce prive\u0219te literatura feminin\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (cea care ast\u0103zi cunoa\u0219te o cre\u0219tere nemaiv\u0103zut\u0103 p\u00e2n\u0103 acum), cartea Suzan-ei cred c\u0103 se situeaz\u0103 lejer \u00eentre primele 10 cele mai bune ale acestui an. Poate pentru c\u0103 a g\u0103sit m\u0103sura potrivit\u0103 pentru a-\u0219i etala povestea. Poate pentru c\u0103 are talent cu carul. Actiune simpl\u0103, fraze la fel de simple sau, mai exact, cele care trebuie, tu\u0219e ferme peste care nu ai cum s\u0103 treci f\u0103r\u0103 s\u0103 le remarci.<\/p>\n

Cite\u0219ti f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u021bi pui \u00eentreb\u0103ri, pentru c\u0103 adev\u0103ra\u021bii scriitori nu te \u00eenham\u0103 la efortul acesta. Ochii alunec\u0103 \u00een succesiunea frazelor \u0219i nu precum un schior aflat \u00een cobor\u00e2re simpl\u0103 ci precum un patinator g\u0103sind pl\u0103cere \u00een a \u00eemp\u0103ca geometria cu ghea\u021ba. Am descoperit, de asemenea, \u00een scrisul ei umbra unui mare scriitor sud american, unul la care \u021bin foarte mult, \u0219i m\u0103 refer aici la Luis Sepulveda. Suzan nu se joac\u0103, ea chiar face literatur\u0103. \u201cUnii cred ziua, al\u021bii cred noaptea\u201d este o placut\u0103 surpriz\u0103 pentru mine \u0219i v-o recomand cu sincer\u0103 c\u0103ldur\u0103.<\/p>\n

PS : I-am scris redactorului-\u0219ef al editurii spun\u00e2ndu-i \u201cScrie frumos Suzan\u201d. Mi-a r\u0103spuns, \u201cNu-i a\u0219a? \u0218i mie \u00eemi place mult noua ei carte.\u201d<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

NICOLETA VOINESCU (scriitor):<\/b><\/p>\n

\n

Scriitoarea Suzan Mehmet nu evolueaz\u0103. De la primele c\u0103r\u021bi \u0219i p\u00e2n\u0103 la aceasta,”Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea”, am r\u0103mas cu aceea\u0219i impresie, c\u0103 st\u0103 pe loc. DAR LA \u00ceN\u0102L\u021aIME.<\/p>\n

Am descoperit, poate f\u0103r\u0103 acceptul ei, arunc\u00e2ndu-mi doar un sur\u00e2s complice, pofta ludic\u0103 de a trece prin stiluri \u0219i genuri literare, pentru a le sincretiza \u00eentr-un product numit roman.Tehnicile narative \u00eennoitoare \u00eei sunt familiare \u0219i se poate vorbi despre un neo-modernism a la Suzan Mehmet.<\/p>\n

Dac\u0103 vrem o poveste, o avem. Un el \u0219i o ea, mai bine zis o ea cu nume ini\u021biatic, Chenoa, un fel de Seherezada familiarizat\u0103 cu lumea literar\u0103 a Londrei, \u0219i un el, Joaquin,\u00a0sunt teleporta\u021bi \u00een spa\u021bii exotice, ocean ,soare, valuri \u0219i \u00eentr-un prezent continuu, \u00eenrobi\u021bi de murmurul incanta\u021biei poeziei marelui poet persan Rumi.<\/p>\n

Exist\u0103 \u00een acest roman mult\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i mult\u0103 ironie pentru a ne transmite adev\u0103ruri despre suflet, \u00een c\u0103utarea armoniei \u0219i a p\u0103cii interioare.Suzan se joac\u0103 \u00een fa\u021ba noastr\u0103 cu mandalele marelui psihiatru Jung, scorne\u0219te admirabile vise povestite de personaje cu aceea\u0219i parcimonie, av\u00e2nd proprietatea termenilor \u0219tiin\u021bifici, totul e f\u0103cut cu m\u0103sur\u0103. Nimic din\u00a0sporov\u0103iala filosofard\u0103 care ar umple paginile, de\u0219i ne poart\u0103 subtil de m\u00e2n\u0103 prin c\u00e2mpul bun\u0103t\u0103\u021bii prin\u021bului Mi\u0219kin, dar \u0219i prin r\u0103utatea \u0219i suferin\u021ba demonic\u0103 a omului subteran al lui Dostoievski, chinuit de un eu\u00a0supradimensionat \u0219i destructurat.<\/p>\n

C\u0103r\u021bile lui Suzan Mehmet au happy end firesc, dup\u0103 cum \u0219i bun\u0103tatea este, sau ar trebui s\u0103 fie, fireasc\u0103.<\/p>\n

P.S.\u00a0 Suzan Mehmet, d\u0103-mi m\u00e2na s\u0103 mergem \u00eempreun\u0103 spre muntele Machu Pichu… din Peru. Eu voi r\u0103m\u00e2ne la poale. Tu urc\u0103! Las\u0103, \u00eemi\u00a0 poveste\u0219ti tu ce-ai v\u0103zut! “<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\n<\/blockquote>\n

DAN ARHIRE<\/strong><\/p>\n

\"credits<\/a>

credits to: http:\/\/www.ziare.com\/tulcea\/stiri-life-show\/a-venit-danut-acasa-v-am-adus-o-tava-cu-prajituri-2589736<\/p><\/div>\n

\n

Cum c\u0103r\u0163ile, atunci c\u00e2nd le cuno\u015fti autorul, nu pot fi disociate de cel ce le-a scris, \u015fi cum despre SOPHIA s-a vorbit deja, mult mai bine dec\u00e2t a\u015f fi putut eu s\u0103 o fac, a\u015f vrea s\u0103 spun doar c\u00e2teva cuvinte despre prietena noastr\u0103 (cred c\u0103 nu gre\u015fesc prea mult spun\u00e2nd asta!), adic\u0103 despre Suzan.<\/p>\n

La noi, \u00een acest loc, adic\u0103, \u00een care Strada Sc\u0103rii nu duce la scar\u0103 \u0219i Strada G\u0103rii nu duce la gar\u0103, chiar dac\u0103 pe ea st\u0103 scris cu speran\u021b\u0103 Tulcea Ora\u0219, lucrurile nu par a fi \u00eentotdeauna conforme cu ce te-ar \u00eendemna \u00eemprejur\u0103rile s\u0103 crezi despre ele. Astfel, de\u0219i locuie\u0219te de mult timp la doar doi pa\u0219i de falez\u0103, Suzan nu poate fi asociat\u0103 cu ideea de Dun\u0103re, dup\u0103 mine, adic\u0103 nu po\u021bi deloc s\u0103 spui despre ea c\u0103 e un copil al Dun\u0103rii! Nu i se potrive\u0219te. Nu pe aceste ape ale incertului fluviu, c\u00e2nd cresc\u0103toare, c\u00e2nd sub\u0163iate, navig\u0103 ea \u015fi – rareori c\u00e2nd debarc\u0103 \u00een porturi – vorbe\u015fte pu\u0163in despre c\u0103l\u0103torie, cu acele cuvinte afirmativ – interogative (cei ce o cunosc \u015ftiu despre ce vorbesc eu acum!) ce par menite a oculta \u015fi mai mult povestea. Ca s\u0103 mai ai ve\u015fti despre Suzan trebuie s\u0103 fii r\u0103bd\u0103tor \u015fi s\u0103 a\u015ftep\u0163i s\u0103 mai scrie o carte. Dar, pentru c\u0103 a\u015fa le aranjeaz\u0103 Dumnezeu, ca s\u0103 nu po\u0163i s\u0103 spui niciodat\u0103 : \u201e Gata! Acum am \u00een\u0163eles!\u201d, nu e suficient\u0103 nici noua carte ca s\u0103 afli toat\u0103 povestea: \u00ee\u0163i trebuie toate c\u0103r\u0163ile ei \u015fi toate a\u015ftept\u0103rile dintre ele ca s\u0103 mergi pu\u0163in, pu\u0163in, \u00eenainte. \u00cens\u0103 atunci a\u015ftep\u0163i, deja, urm\u0103toarea carte. C\u0103ci a\u015fa este Suzan, cea care c\u0103l\u0103tore\u015fte prin necunoscutele ape, timid\u0103, discret\u0103 \u015fi delicat\u0103, nedeslu\u0219it\u0103 nici de explozia diurn\u0103, atotdezv\u0103luitoare, a Soarelui, nici de privirea ochiului rece, atoatev\u0103z\u0103tor, al Lunii: retras\u0103, \u00een fa\u0163a tuturor \u00eentreb\u0103rilor ce-i sunt sau i-ar putea fi adresate, \u00een propria-i \u00eentrebare-ripost\u0103 pe care, sub mu\u0163enia timpului, ne-o adreseaz\u0103 \u015fi ea nou\u0103. De aceea simt fiecare carte pe care ne-o d\u0103ruie\u015fte ca pe o nou\u0103 fereastr\u0103 spre sine, dar deschis\u0103 \u00eentr-un nou perete desp\u0103r\u0163itor.<\/p>\n

Cu cincisprezece ani \u00een urm\u0103, cred, am v\u0103zut-o prima oar\u0103, urc\u00e2nd u\u015for speriat\u0103 \u00a0scara \u00een spiral\u0103 a Clubului Elevilor unde urma s\u0103 participe la un concurs pentru un post de gazetar. \u00cent\u00e2rziase, era ultima sosit\u0103, \u015fi eu \u00eei \u00eent\u00e2mpinasem pe to\u0163i \u00eenaintea ei. Ea, doar, mi-a atras aten\u0163ia \u015fi aceasta a fost prima mea p\u0103rere legat\u0103 de ea, atunci, pe scara \u00een spiral\u0103: ochi care pun \u00eentreb\u0103ri. Dup\u0103 cincisprezece ani, acum \u0219i aici, v\u0103d acela\u015fi lucru: ochi care pun \u00eentreb\u0103ri. Acum, \u00eens\u0103, dup\u0103 cincisprezece ani, \u015ftiu o parte din aceste r\u0103spunsuri, cei c\u00e2\u0163iva ani \u00een care am fost colegi ajut\u00e2ndu-m\u0103 mult s\u0103 le \u00een\u0163eleg; \u0219i c\u0103r\u0163ile pe care i le-am citit, doar at\u00e2t, c\u0103 ele, a\u015fa cum v\u0103 spuneam la \u00eenceput, au mai ad\u0103ugat \u015fi alte \u015fi alte \u00eentreb\u0103ri, c\u0103ci eu, cel pu\u0163in, nu le pot privi ca pe ni\u015fte c\u0103r\u0163i doar, venite din libr\u0103rie, ci le asociez, desigur, autoarei lor. Am v\u0103zut-o la treab\u0103, la ziar, adic\u0103 document\u00e2ndu-se, am v\u0103zut-o crispat\u0103, nedumerit\u0103 sau non\u015falant\u0103 \u00een fa\u0163a foii goale ce a\u015ftepta, sub presiunea timpului, articolul, am v\u0103zut-o citindu-\u015fi diminea\u021b\u0103, \u00een ziarul proasp\u0103t tip\u0103rit, articolul deja publicat (to\u0163i gazetarii fac asta!), d\u00e2nd mereu \u015fi mereu excelente dovezi de camaraderie (atitudine proprie doar celor ale\u015fi!) \u015fi ajut\u00e2nd oamenii care \u00eei cereau sprijinul cu mult mai mult dec\u00e2t cu un simplu articol de ziar. Timiditatea, discre\u0163ia \u015fi delicate\u0163ea erau, deci, dublate de o for\u0163\u0103 de neb\u0103nuit la o prim\u0103 vedere \u2013 for\u0163a \u015fi agilitatea floretei. \u015ei acum eu o v\u0103d a\u015fa, mai bine \u015fi mai clar dup\u0103 ce am citit SOPHIA: retras\u0103 \u00een carte ca \u00eentr-o lume u\u015for corectat\u0103, \u00eentr-un spa\u0163iu m\u00e2ng\u00e2ietor \u015fi frumos situat \u00een chiar centrul construc\u0163iei complicate, elaborate, alc\u0103tuit\u0103 din multe ferestre \u015fi mul\u0163i pere\u0163i desp\u0103r\u0163itori, construc\u021bie \u00een care nici o bard\u0103, nici un buzdugan \u015fi nici un palo\u015f nu pot p\u0103trunde spre a provoca agila floret\u0103. De aceea, cred, c\u0103, la noi, \u00een acest loc, adic\u0103, \u00een care Strada Sc\u0103rii nu duce la scar\u0103 \u0219i Strada G\u0103rii nu duce la gar\u0103, chiar dac\u0103 pe ea st\u0103 scris cu speran\u021b\u0103 Tulcea Ora\u0219, lucrurile nu par a fi \u00eentotdeauna conforme cu ce te-ar \u00eendemna \u00eemprejur\u0103rile s\u0103 crezi despre ele \u015fi, citindu-i cartea, n-ar trebui s\u0103 ne l\u0103s\u0103m \u00een\u015fela\u0163i de aparen\u0163e \u015fi s\u0103 credem c\u0103 am g\u0103sit r\u0103spunsurile. De fapt, ne-am \u00eenc\u0103rcat cu noi \u00eentreb\u0103ri, c\u00e2te zece la un singur r\u0103spuns. C\u0103ci, dac\u0103 a spune despre ea c\u0103 e un copil al Dun\u0103rii pare nepotrivit, Suzan este, totu\u0219i \u0219i din fericire \u015fi pentru noi, un copil al acestui loc, chiar \u0219i atunci \u2013 uneori- c\u00e2nd, citez: \u201epoate atinge cu v\u00e2rful penei universalul.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PETRU \u021aINCOCA – “Unii cred ziua, al\u021bii cred noaptea”\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eCu acest volum, scriitorul a ajuns la maturitate\u201d nu e doar o expresie seac\u0103, dar \u0219i una limitativ\u0103. Prin acest verdict nemilos, autorul este \u021bintuit \u00eentr-o etap\u0103 a crea\u021biei, cu toate c\u0103 orizontul s\u0103u literar e poate \u00eenc\u0103 nev\u0103zut. Ca \u0219i \u00een c\u0103r\u021bile sale de eseistic\u0103, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":59,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-54","page","type-page","status-publish","has-post-thumbnail","czr-hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/54","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=54"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/54\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":388,"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/54\/revisions\/388"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/59"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/suzanmehmet.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=54"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}