Versus 1


spirala absurda

Aveam o cravată la gât, una sură

Plimbată de-a valma peste anii lucizi

Visau aurolacii sa-mi fure frizura

Să-mi fure și viața, să doarmă-n bolizi.

 

Și tocmai de-aia-mi amintesc cum ai venit

Înalt și drept, cu un genunchi în sare

Săreau din mine schije de granit

Iar cerul stătea nerușinat la taclale.

 

Cu mâna mea am aruncat atunci cuvinte

Împrăștiate în amurg păreau zăpezi

Și te-am rugat atunci, ca niciodată

Nici să n-auzi ce spun, nici să nu crezi.

 

Am obosit acum..mă dor din umbră toate

Cravata mi s-a-nfipt aproape-n piept

Golanii cântă cu cuvinte deochiate

Iar eu aștept…am învățat s-aștept…

 

Hei, ce nătângă e prima pornire

Cum cade din ea împiedicată iubirea

Naivă și stearpă ca o coajă de nucă

Ca o metresă care s-a pierdut cu firea.

 

În dansul nostru cu pantofi albaștri

Maestrul a mizat pe un pamflet

Timpul ne-a expirat ageamiu în aplauze

Și-ntr-o spirală de absurd concret.

 


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Versus