Despre autor


Inaugurarea filialei ICR Tulcea.

Suzan Mehmet

A o invita pe Suzan Mehmet să vorbească despre sine e ca și cum ai avea inedita idee de a face un leu să-și părăsească habitatul momindu-l cu bomboane, așteptându-te sa o facă ușor ușor și bucuros.

Când, în sfârșit, crezi ca ai reușit, descoperi cât de scumpă e la vorbă, cumpănind cu atenție cuvintele, eliberându-le de detalii “istorice”, transmițând doar emotie. Iata dovada:

BIOGRAFIA PERSONALĂ

 

Nu prea știi ce să spui când vorbești despre „biografia personală”… Sunt multe de zis sau mai nimic, gândindu-te că pentru fiecare viața, și derularea ei cursivă, înseamnă primul cuvânt, oricare ar fi fost el, întâiul pas și felul în care-l apeși mergând spre oriunde, înseamnă zvâc, sânge repede, iluzii, simțuri sau rațiune pură, înseamnă colbul de pe strada bunicii, înseamnă tresăriri și chiar prima iubire, senzații nemaiîntâlnite, gânduri fără noimă și apoi idei, înseamnă să iubești oamenii cu furie, să-i placi până-ți dă sângele pe nas, după care să-i uiți pur și simplu, ca să poată respira de tine și ca să existe dincolo de concept și de specie, înseamnă să te arunci până la marginea minții și să te faci praf, cu patimă și cu nebunie chiar, înseamnă să fii uluit de magia din tine, să ai drag de toate și să te detașezi de ele ca să le poți vedea…înseamnă să trăiești simplu, gustând tot…

 

Biografia nu e niciodată atât de „personală” cum pare. Ești ce-ai primit și ce-ai refuzat, ce-ai filtrat prin tine și ce crezi c-ai aruncat, ce-ai simțit și-ai nesimțit, ești chiar și umbra de care fugi, căci și fuga e un fel al tău de-a fi…

 

Cred că „personal” într-un tot atât de amplu, complet și-n continuă derulare și expansiune nu face parte din modul în care văd eu lucrurile. Mereu zic că suntem în plină Creație și că totul e perfect așa cum este, chiar dacă nu înțelegem tot timpul de ce e chiar așa.

Când vine vremea, pricepem și ne liniștim. „Știu că nu știu nimic”, și ce bine-i…

…iar despre viata profesionala:

Niște școală, ca toată lumea, 15 ani sport de performanță, cursuri universitare și un curs de formare și dezvoltare personală la Asociația Română de Psihoterapie Integrativă, ca să-mi desăvârșesc pregătirea de psiholog. Evident, asta nu se termină niciodată.

 

Alte detalii nu cred că sunt interesante.

 

Ce fac azi?…Lucrez la ziarul pe care l-am făcut acum 12 ani împreună cu colegii mei, inițiez și derulez proiecte pentru ICR, Filiala Tulcea, scriu din când în când, mai scot câte un volum, cultiv și întrețin prietenii cu toți oamenii care își doresc să legăm cuvinte și întâmplări, și-n general mă preocup de mine și de mintea mea.

 

Îmi place ideea de-a scrie scenarii de film și ador teatrul cu asupra de măsură, așa că în viitor o să abordez, probabil, și aceste capitole. Nu știu când și nici nu prea contează, pentru că toate au vremea lor, dacă au…