Aforisme

Cuvintele au forță și fler. Da, fler. Te caută, te găsesc negreșit și te țin de vorbă atât cât îți trebuie. Ca niște prieteni vechi și buni, pe care-i știi de-o viață. Apoi devin idei și se duc. Se duc la alții…

Iată-le:


Am tânjit după lucruri care nu sunt, după oameni care nu există şi nici nu o să se nască, după zâmbete pe care nu le ştiţi, şi care nu ţi se pot întâmpla decât o singură dată. După altă lumină am tânjit, după o altfel de curgere a apei, după alte cuvinte pe care nu le-am putea spune, fiind, ele însele, aproape nişte fiinţe; după nişte mâini care să mă scape de gânduri; de aceste gânduri.


Ştiu, deja, că undeva la capătul drumului, o să mă-ntorc pentru o secundă – sau poate pentru mai puţin – ca să-mi număr pentru ultima oară primii doi paşi care m-au depărtat de tine. Unul, la dreapta, ca să-ţi fac loc să intri, şi celălalt înapoi, ca să nu poţi vedea cât eram de fericită.


Anotimpuri care cad, unul după celălalt, într-o retorică perpetuă, molipsite de drama timpului însuşi – iată, deci, toată istoria noastră.